volută

română

Etimologie

Din franceză volute, italiană voluta.

Pronunție

  • AFI: /vo'lu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
volută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ volută volute
Articulat voluta volutele
Genitiv-Dativ volutei volutelor
Vocativ volută volutelor
  1. (arhit.) ornament în formă de spirală, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite; (p.gener.) ornament în spirală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.