vitupera

română

Etimologie

Din franceză vitupérer < latină vituperare.

Pronunție

  • AFI: /vi.tu.pe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
vitupera
Infinitiv a vitupera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vituperez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vitupereze
Participiu vituperat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a blama, a defăima, a denigra.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.