vistier

română

Etimologie

Din latină vestiarius.

Pronunție

  • AFI: /vis.ti'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
vistier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vistier vistieri
Articulat vistierul vistierii
Genitiv-Dativ vistierului vistierilor
Vocativ vistierule vistierilor
  1. (în evul mediu, în țările românești) titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.