vigilență

română

Etimologie

După franceză vigilance < latină vigilantia.

Pronunție

  • AFI: /vi.ʤi'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vigilență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vigilență vigilențe
Articulat vigilența vigilențele
Genitiv-Dativ vigilenței vigilențelor
Vocativ vigilență vigilențelor
  1. atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.