vervă

română

Etimologie

Din franceză verve.

Pronunție

  • AFI: /'ver.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
vervă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vervă invariabil
Articulat verva invariabil
Genitiv-Dativ vervei invariabil
Vocativ vervă invariabil
  1. însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate.

Expresii

  • A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.