verdict
română
Etimologie
Din franceză verdict.
Pronunție
- AFI: /ver'dikt/
Substantiv
| Declinarea substantivului verdict | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | verdict | verdicte |
| Articulat | verdictul | verdictele |
| Genitiv-Dativ | verdictului | verdictelor |
| Vocativ | verdictule | verdictelor |
- (în organizarea judecătorească a unor state) răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; (p.ext.) sentința unei curți cu jurați; (p.gener.) sentință judecătorească.
- (fig.) hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.