verb factitiv

română

Etimologie

Din verb + factitiv.

Pronunție

  • AFI: /verb fak.ti'tiv/


Cuvânt compus

verb factitiv

  1. (și substantivat, n.) verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.