vehicula

română

Etimologie

Din franceză véhiculer.

Pronunție

  • AFI: /ve.hi.kuˈla/


Verb


Conjugarea verbului
vehicula
Infinitiv a vehicula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vehiculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vehiculeze
Participiu vehiculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.