valour

engleză

(English)

Variante

  • valor

Etimologie

Din anglo-normandă valour, care provine din franceza veche valor < latină valor.

Pronunție

  • AFI: /'valə(r)/


Substantiv

valour, (nenumărabil)

  1. valoare
  2. (p. ext.) bravură, curaj
    It was a true act of valour.
  3. (spec.) un bărbat curajos
  4. (p. ext.) aroganță

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • valiant

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.