vagabondaj

română

Etimologie

Din franceză vagabondage.

Pronunție

  • AFI: /va.ga.bon'daʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
vagabondaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vagabondaj vagabondaje
Articulat vagabondajul vagabondajele
Genitiv-Dativ vagabondajului vagabondajelor
Vocativ vagabondajule vagabondajelor
  1. vagabondare; starea celui care vagabondează.
  2. infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.