vagabonda

română

Etimologie

Din franceză vagabonder.

Pronunție

  • AFI: /va.ga.bon'da/


Verb


Conjugarea verbului
vagabonda
Infinitiv a vagabonda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vagabondez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vagabondeze
Participiu vagabondat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.