vărsământ

română

Etimologie

Din a vărsa + sufixul -ământ (după franceză versement).

Pronunție

  • AFI: /vər.sə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
vărsământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vărsământ vărsăminte
Articulat vărsământul vărsămintele
Genitiv-Dativ vărsământului vărsămintelor
Vocativ vărsământule vărsămintelor
  1. depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; (p.gener.) plată a unei sume de bani.
  2. (concr.) sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.