vânzător

română

Etimologie

Din a vinde + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.zəˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânzător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânzător vânzători
Articulat vânzătorul vânzătorii
Genitiv-Dativ vânzătorului vânzătorilor
Vocativ vânzătorule vânzătorilor
  1. persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent).
  2. (spec.) persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela.
  3. (adjectival) care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut.
  4. (fig.) (adesea adjectival) trădător, înșelător.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.