vânătorie

română

Etimologie

Din vânător + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vɨ.nə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânătorie invariabil
Articulat vânătoria invariabil
Genitiv-Dativ vânătoriei invariabil
Vocativ vânătorie invariabil
  1. (rar) vânătoare; (p.ext.) îndeletnicirea de vânător.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.