utilitate
română
Etimologie
Din franceză utilité < latină utilitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /u.ti.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului utilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | utilitate | utilități |
| Articulat | utilitatea | utilitățile |
| Genitiv-Dativ | utilității | utilităților |
| Vocativ | ' | ' |
- însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
- folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.
- De mare utilitate.
Sinonime
- 1-2: folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
însușirea a ceea ce este util sau utilizabil
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.