priință
română
Etimologie
Din a prii + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /priˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului priință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | priință | priințe |
| Articulat | priința | priințele |
| Genitiv-Dativ | priinței | priințelor |
| Vocativ | priință | priințelor |
- (pop.) atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie.
- folos, ajutor, serviciu.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De (sau cu) priință = folositor.
Expresii
- A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.