urlătoare

română

Etimologie

Din urlător.

Pronunție

  • AFI: /ur.lə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urlătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urlătoare urlătoare
Articulat urlătoarea urlătoarele
Genitiv-Dativ urlătoarei urlătoarelor
Vocativ urlătoareo urlătoarelor
  1. pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; (p.ext.) cascadă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.