uricar

română

Etimologie

Din uric + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /u.ri'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
uricar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uricar uricari
Articulat uricarul uricarii
Genitiv-Dativ uricarului uricarilor
Vocativ uricarule uricarilor
  1. persoană însărcinată să redacteze urice în cancelariile domnești; logofăt, pisar.
  2. colecție de documente vechi.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.