unifica

română

Etimologie

Din franceză unifier, italiană < latină unificare.

Pronunție

  • AFI: /u.ni.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
unifica
Infinitiv a unifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 unific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să unifice
Participiu unificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni.
  2. (v.tranz.) a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar.
    A unifica ortografia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.