ungurime

română

Etimologie

Din ungur + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /un.gu'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
ungurime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ungurime invariabil
Articulat ungurimea invariabil
Genitiv-Dativ ungurimii invariabil
Vocativ ungurime invariabil
  1. mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.