umoare

română

Variante

Etimologie

Din franceză humeur < latină humor, humoris.

Pronunție

  • AFI: /u'mo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
umoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umoare umori
Articulat umoarea umorile
Genitiv-Dativ umorii umorilor
Vocativ umoare umorilor
  1. lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
  2. (livr.) dispoziție sufletească; fire, temperament.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.