uitucenie
română
Etimologie
Din uituc + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /uj.tuˈʧe.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului uitucenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uitucenie | uitucenii |
| Articulat | uitucenia | uituceniile |
| Genitiv-Dativ | uituceniei | uituceniilor |
| Vocativ | uitucenie | uituceniilor |
- (rar) uituceală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.