tutelă

română

Etimologie

Din franceză tutelle < latină tutela.

Pronunție

  • AFI: /tu'te.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tutelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutelă tutele
Articulat tutela tutelele
Genitiv-Dativ tutelei tutelelor
Vocativ tutelă tutelelor
  1. acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie.
  2. administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc.
  3. sprijin, ocrotire, protecție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.