trupiță

română

Etimologie

Din sârbocroată trupica.

Pronunție

  • AFI: /tru'pi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trupiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trupiță trupițe
Articulat trupița trupițele
Genitiv-Dativ trupiței trupițelor
Vocativ trupiță trupițelor
  1. parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.