pitura

română

Etimologie

Din italiană pitturare.

Pronunție

  • AFI: /pi.tuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
pitura
Infinitiv a pitura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 piturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să pitureze
Participiu piturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (mar.) a vopsi cu pitură o navă, o ambarcație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.