trouille

Vezi și : trouillé

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză drollen.

Pronunție

  • AFI: /tʁuj/


Substantiv

trouille f., trouilles pl.

  1. (fam.) frică puternică, spaimă, teamă, temere

Sinonime

Cuvinte derivate

  • trouillard
  • trouiller
  • trouillomètre

Expresii

  • avoir la trouille
  • ficher la trouille sau foutre la trouille à quelqu'un
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.