trotuar

română

Etimologie

Din franceză trottoir, care provine din verbul trotter („a merge în trap”) + sufixul -oir.

Pronunție

  • AFI: /tro.tuˈar/
  • AFI: /troˈtwar/


Substantiv


Declinarea substantivului
trotuar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trotuar trotuare
Articulat trotuarul trotuarele
Genitiv-Dativ trotuarului trotuarelor
Vocativ ' '
  1. porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.