troncăt

română

Variante

Etimologie

Din tronc + sufixul -ăt.

Pronunție

  • AFI: /'tron.kət/


Substantiv


Declinarea substantivului
troncăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ troncăt troncăte
Articulat troncătul troncătele
Genitiv-Dativ troncătului troncătelor
Vocativ troncătule troncătelor
  1. zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc.


Traduceri

Anagrame

  • contrat

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.