troncăni

română

Etimologie

Din tronc + sufixul -ani.

Pronunție

  • AFI: /tron.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
troncăni
Infinitiv a troncăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 troncănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să troncănească
Participiu troncănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul.
  2. (v.tranz.) (fig.) a flecări, a trăncăni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.