troncănit

română

Etimologie

Din a troncăni.

Pronunție

  • AFI: /tron.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
troncănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ troncănit troncănituri
Articulat troncănitul troncăniturile
Genitiv-Dativ troncănitului troncăniturilor
Vocativ troncănitule troncăniturilor
  1. troncănire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.