triplet
română
Etimologie
Din franceză triplet.
Pronunție
- AFI: /tri'plet/
Substantiv
| Declinarea substantivului triplet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triplet | triplete |
| Articulat | tripletul | tripletele |
| Genitiv-Dativ | tripletului | tripletelor |
| Vocativ | tripletule | tripletelor |
- al treilea dintre trei exemplare de același fel.
- a treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.