trinitate

română

Etimologie

Din franceză trinité < latină trinitas, trinitatis.

Pronunție

  • AFI: /tri.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
trinitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trinitate invariabil
Articulat trinitatea invariabil
Genitiv-Dativ trinității invariabil
Vocativ trinitate invariabil
  1. (în religia creștină) treimea divină; Sfânta Treime.
  2. grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.