Sfânta Treime

română

Etimologie

Din sfânta + treime.

Pronunție

  • AFI: /ˈsfɨn.ta treˈi.me/


Cuvânt compus

Sfânta Treime

  1. (în religia creștină) uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.