tribut

română

Etimologie

Din franceză tribut < latină tributum.

Pronunție

  • AFI: /tri'but/


Substantiv


Declinarea substantivului
tribut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tribut tributuri
Articulat tributul tributurile
Genitiv-Dativ tributului tributurilor
Vocativ tributule tributurilor
  1. obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir.

Expresii

  • A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.