traumă

română

Etimologie

Din franceză trauma, germană Trauma.

Pronunție

  • AFI: /ˈtra.u.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
traumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ traumă traume
Articulat trauma traumele
Genitiv-Dativ traumei traumelor
Vocativ traumă traumelor
  1. traumatism.
  2. emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.