trasor
română
Etimologie
Din franceză traceur.
Pronunție
- AFI: /tra'sor/
Substantiv
| Declinarea substantivului trasor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trasor | trasori |
| Articulat | trasorul | trasorii |
| Genitiv-Dativ | trasorului | trasorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă (de oțel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmează să fie prelucrate.
- proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.