transă
română
Etimologie
Din franceză transe.
Pronunție
- AFI: /'tran.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului transă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transă | transe |
| Articulat | transa | transele |
| Genitiv-Dativ | transei | transelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.