tractus

română

Etimologie

Din franceză, latină tractus.

Pronunție

  • AFI: /'trak.tus/


Substantiv


Declinarea substantivului
tractus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tractus tractusuri
Articulat tractusul tractusurile
Genitiv-Dativ tractusului tractusurilor
Vocativ tractusule tractusurilor
  1. (anat.) ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.