trântă
română
Etimologie
Din a trânti (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /ˈtrɨn.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trântă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trântă | trânte |
| Articulat | trânta | trântele |
| Genitiv-Dativ | trântei | trântelor |
| Vocativ | trântă | trântelor |
- luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.