torment

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche torment < latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /'tɔːmɛnt/ (Anglia)
  • AFI: /tɔr'mɛnt/ (SUA)
  • AFI: /'tɔrmɛnt/ (SUA)


Substantiv

torment, pl. torments

  1. turment, zbucium, chin
    He was bitter from the torments of the insipid divorce system.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • tormented
  • tormentedly
  • tormenting
  • tormentingly
  • tormentor


Verb


Conjugarea verbului
to torment
Infinitiv to torment
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 torments
Trecut simplu tormented
Participiu trecut tormented
Participiu prezent tormenting
  1. a chinui, a tortura
    The child tormented the flies by pulling their wings off.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.