tongue

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie tonge, tunge, tung, care provine din engleza veche tunge < proto-germanică *tungōn.

Pronunție

  • AFI: /tʌŋ/


Substantiv

tongue, pl. tongues

  1. (anat.) limbă
    Can you wriggle your tongue?
  2. (lingv.) limbă, limbaj
    He was speaking in his native tongue.
  3. (rel., normal la pl.) borbire în limbi, glosolalie
  4. (despre pantofi) limbă (la încălțăminte)
  5. (tenh.) feder, limbă
  6. (fig.) [limbă] (de foc), flacără

Sinonime

Cuvinte derivate

  • tonguage
  • tonguedom
  • tonguing
  • tongueless
  • tonguely
  • tongueman
  • tongueness
  • tongueship
  • tonguesore
  • tonguey
  • tonguework

Cuvinte compuse

  • beef tongue
  • double tonguing
  • double-tongued
  • forked tongue
  • mother tongue
  • native tongue
  • silver-tongue
  • silver-tongued
  • tongue depressor
  • tongue lashing
  • tongue sandwich
  • tongue-shaped
  • tongue-tie
  • tongue-tied
  • tongue twister

Expresii

  • cat got someone's tongue
  • give tongue, give tongue to
  • hold one's tongue
  • law of the tongue
  • roll off the tongue
  • sharp tongue
  • speak in tongues
  • tongue and groove
  • tongue in cheek

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to tongue
Infinitiv to tongue
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 tongues
Trecut simplu tongued
Participiu trecut tongued
Participiu prezent tonguing
  1. (ieșit din uz) a vorbi
  2. (argou) a săruta
  3. a atinge cu vârful limbii

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.