tologi

română

Etimologie

Din ucraineană толочyтy (toločyty).

Pronunție

  • AFI: /to.lo'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
tologi
Infinitiv a tologi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tologesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tologească
Participiu tologit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.
  2. (v.refl. pas.) (despre terenuri) a fi călcat (și îngrășat) de vite.
  3. (v.tranz.) a călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ.
  4. (v.refl.) (despre oameni și animale) a se tolăni (pe iarbă).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.