tevatură

română

Etimologie

Din turcă tevatür.

Pronunție

  • AFI: /te.va'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tevatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tevatură invariabil
Articulat tevatura invariabil
Genitiv-Dativ tevaturii invariabil
Vocativ tevatură invariabil
  1. zarvă, gălăgie, scandal.
  2. bucluc, neplăcere.
  3. tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.