terre

Vezi și : Terre, terré, térre, térré, tèrre, Tèrre
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie terre, care provine din franceză veche terre < latină terra („pământ”).

Înrudit cu catalană terra, italiană terra, occitană tèrra, portugheză terra, română țară și spaniolă tierra.

Pronunție

  • (Franța) AFI: /tɛʁ/
    •  Audio [tɛ:ʁ]fișier
  • (Canada) AFI: /taɛ̯ʁ/
    •  Audio [tæɛ̯ʁ̥]fișier
  • (Loisiana) AFI: /tæ(ɾ)/


Substantiv

terre f., terres pl.

  1. (fiz., geol.) pământ, sol
    Il lui a fallu remuer bien de la terre pour faire ce jardin.
    Terres fortes, légères. — Terre arable. — Terres labourables.
  2. (p.ext.) teren
  3. (fig.) popor, țară

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

  • bonne terre, mauvais chemins
  • qui terre a guerre a
  • six pieds de terre suffisent pour le plus grand homme
  • tant vaut l'homme, tant vaut sa terre

Vezi și

  • terra barbaria
  • terra incognita

Etimologie

Din terrer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru terrer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru terrer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru terrer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru terrer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru terrer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.