tencui

română

Variante

  • (înv.) tincui

Etimologie

Din germană tünchen („a albi”), prin intermediul poloneză tynkować. Confer ucraineană тинькувати (tynʹkuvaty).

Pronunție

  • AFI: /ten.kuˈji/


Verb


Conjugarea verbului
tencui
Infinitiv a tencui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tencuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tencuiască
Participiu tencuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi un zid sau un tavan cu tencuială.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tencui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tencui.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.