televorbitor

română

Etimologie

Din tele- + vorbitor.

Pronunție

  • AFI: /te.le.vor.bi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
televorbitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ televorbitor televorbitoare
Articulat televorbitorul televorbitoarele
Genitiv-Dativ televorbitorului televorbitoarelor
Vocativ televorbitorule televorbitoarelor
  1. instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.