tarhon

română

Etimologie

Din turcă tarhun < greacă δραϰόντιον (drakóntion).

Pronunție

  • AFI: /tar'hon/


Substantiv


Declinarea substantivului
tarhon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tarhon invariabil
Articulat tarhonul invariabil
Genitiv-Dativ tarhonului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Artemisia dracunculus) plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) sagna-calului

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.