tainiță

română

Etimologie

Din taină + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ˈtaj.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tainiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tainiță tainițe
Articulat tainița tainițele
Genitiv-Dativ tainiței tainițelor
Vocativ tainiță tainițelor
  1. groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; (p.ext.) loc ascuns; ascunzătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.