tacta

română

Etimologie

Din tact. Confer germană taktieren.

Pronunție

  • AFI: /tak'ta/


Verb


Conjugarea verbului
tacta
Infinitiv a tacta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tactez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tacteze
Participiu tactat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

  • cătat

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.