tăinuitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /təj.nu.i'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului tăinuitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | tăinuitor | tăinuitori |
| Feminin | tăinuitoare | tăinuitoare |
| Neutru | tăinuitor | tăinuitoare |
- care tăinuiește, care ascunde ceva.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului tăinuitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăinuitor | tăinuitori |
| Articulat | tăinuitorul | tăinuitorii |
| Genitiv-Dativ | tăinuitorului | tăinuitorilor |
| Vocativ | tăinuitorule | tăinuitorilor |
- persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.